De la inceputul anului au trecut deja 3 luni si am hotarat sa fac un mic total la albumelor care mi s-au parut destul de okey, vorba multa ochiul vanat, scoatem tazu din nitralca si sa incepem.
.jpg)
Marduk – Frontschwein (19 ianuarie 2015, CenturyMedia)
La tusa de Anul Nou l-au pierdut pe tobarul Lars Broddesson peredoznit prin padurile Norvegiene. In ajutor a sarit polojenetsul din Soils of Fate, Fredrik Widigs, si impreuna cu el au inceput a coace cel de-al 13-lea album al trupei, cu ajutoru lui Bezeelbub si a preamaritei Lilith, hatea nahui toata demonimea asta.
Albumul este axat in intregime pe tematica celui de al doilea razboi mondial, moment care imi place si mie foarte mult. Din punct de vedere liric este destul de divers, baietii fiind bine documentati la capitolul istorie, stiind exact despre ce canta (ex: Afrika, 503, Nebelwerfer, Wartheland, Doomsday Elite, Warschau III Necropolis). Anume temele din piese si au facut interpretarea la nivel instrumental sa varieze de la una la alta,iar ca rezultat albumul nu e transformat intr-o avalansa de zgomot continua, si poate fi asultat si de oameni care nu prea au treaba cu acest stil. Primele 3 piese merg rapid si fara compromis, exact clasica Mardukului de 15 ani dupa Panzer Division, mai departe un mix intre Marduk cu elemente de Funeral Mist (cel mai probabil din cauza lui Mortuus, care baga in ambele trupe). Verdict final: e un album foarte inteligent, structurat, are viteza, pasaje mai lente unde te lasa sa-ti iai o gura de aer, lucrul lui Morgaan (chitaristul) e incredibil, are atmosfera, factor mai grotesc pe alocuri, in piesa Nebelwerfer poti simti adierea mortii. Se prescrie spre ascultare mai ales in orele intunecate, pentru un efect mai crucial.
O trupa cu experienta, formata in 2004, Los Angeles (California),dea lungul timpului avand o multime de concerte, a scos vreo 4 demo, dar abia acum si-a scos albumul de debut, formata de catre unul din mebrii ’’Sick’’ - Dennis Martinez.
Albumul a iesit sub egida celor din ’’Gore House Productions’’, contine 10 piese, cu un total playing = 25 min. Albumul repzezinta o gura proaspata in felie brutal death metalului, un mix intre oldschool si slam. Chitarile sunt inscrise foarte bine, momente groovy & catchy intorci cu lopata, bassul il urmeaza mereu, incepand cu ’’Pantheon of Lies’’ se aseaza pe deplin in capul mesei, fiind auzit foarte bine si clar, jucand foarte ritmic pe parcursul albumului. Drumming-ul e si el la nivel, sound-ul la snare foarte nice, tempouri de progresie si regresie de la snare -> tomuri si invers + double bass-ul fac o salata naturala pentru urechi, fara E-uri. Daca sa luam voxul destul de variat si el, buna maniera de interpretare, redare la microfon, fiind bine deslusit, variat si el. Vine ca o glotca de leu, pentru mine l-am asociat cu Samuel Townsley (Condemned).
Daca esti un fan Internal Bleeding / Dying Fetus ai ce gasi interesant aici: naturalete, lipsa de matse, femei taiete etc. cum e la moda printre pseudopodele sintetice de acum. Dam naturale nu legale ;)
Piese preferate as remarca: Pantheon of Lies, Burning Bridges, Castrating Humanity, In Ruins, Kingdoms Fall.
Nervous Impulse – Time To Panic (10 februarie 2015, Blast Head Records)
La ascultarea acestui album varianta cu ’’Зделай паузу - скушай Twix’’ - aici ne
prokanaet.
’’Зделай паузу - вытри кровь из ушей’’ – cam asta o sa faca
multi.
Pe parcursul a celor 15 piese avem parte de o maniera
halucinanta de interpretare, un mix intre tech death si grindcore,
instrumentele fiind inscrise foarte clar, basul fiind impins mult in fata,
undeori da impresia ca acus se rup strunele si te lovesc peste ebala. Partea
vocala e si ea destul de nestandarta, vocalistul pe tot albumul bagand tripleta
sa fermecata (gurgles, scream si pigging), temele abordate fiind standarte
pentru grindcore: chizda, bani si rockandroll, adica politica, razboi,
probleme sociale. Un album cu o doza anarho-furioasa level 100 care rupe
hainele de pe tine. Mult aici nu-i de filozofat scormolind cu degetul in nas. It’s
not about boobies, is about transistors aka feelings.
Si la final, ca orice band ce se respecta, face un cover la
grind idols, astia au facut la bostaneii din Agoraphobic Nosebleed :]
Disonanta, schizofrenie, high pressure – treaba asta iti vor
rupe strelshile la spidometru. Off Canada asta...
Aceasta trupa a fost formata la inceputul anilor 90 in Franta, a avut o multime de demo, split-uri asa trupe precum Agathocles, Suppuration, insa soarta lor nu a fost vesela si prin ’94 se destrama, membrii fiind implicati in alte proiecte proprii.
Acum s-au reanimat prin 2015, s-au ocupat intensiv de repetitii, au remasterizat / reprodus practic tot ce au creat in trecut, au mai inscris si careva piese noi, iar din toata treaba asta rezultat un album compus din 2 CD-uri cu un total de 33 piese: primul CD e format din piese absolut noi, printre care avem 2 coveruri, si anume Freddy Krueger (S.O.D. cover) si Sane Men (Nerve cover). CD2 contine piese reinscrise de pe materialele mai vechi.
Toata munca asta dat roada unui ceaun de oldschool deathgrind fara compromisuri in vena Regurgitate, General Surgery, Dead Infection, vechiul Exhumed care te loveste din toate partile si te lasa cu gura punga. Old school mentality, riffuri murdare impletindu-se pizdos, vocal macabru combinat cu backing scream, bass distrugator , sticky icky, drumming sever.
O bucata foarte buna tinand cont ca atat timp a stat in paragina acest proiect, care cu usurinta a futut botul ultimului Carcass, si nu ma luati amu la pula cu vezi ca Carcass nu canta demult asa. Chill brozers, eu asa asteptam sa sune Carcass-ul acum ;)
Spre deosebire cu materialul anilor 90, inregistrarea si mixul corespunde anului in care ne aflam, iar eu consider ca e un comeback destul de solid pentru acest taraf de muzica tiganeasca.
Spre deosebire cu materialul anilor 90, inregistrarea si mixul corespunde anului in care ne aflam, iar eu consider ca e un comeback destul de solid pentru acest taraf de muzica tiganeasca.
Chiuiala pentru checkuiala, multumiri pentru vizita, mai intrati, avem blast beaturi.
@Misarubka.
